Zilele trecute mă gândeam cu nostalgie la primele mele concursuri de pescuit şi la rezultatele extraordinare, pentru mine, de la acea vreme. Novice fiind nu cunoşteam prea multe despre vasta şi minunata lume a pescuitului. Arsenalul meu, la acea vreme, era compus din 4 vergi, scaunul meu era unul pentru camping iar nada era pregătită într-o veche găleată de vopsea. Acele erau vremurile bune, vremurile pure ale pescuitului, pentru mine, când lansetele match, feeder, rubezienele erau ceva de domeniul fantasticului şi le priveam cu admiraţie şi, totodată, cu neîncredere, folosite fiind de campionii locali.

            Nostalgic după vremurile de mult apuse am decis să-mi mai încerc norocul încă odată revenind la un pescuit simplu, practic pe primul meu câmp de luptă. Din nefericire timpul a trecut şi nu a fost deloc blând cu lacul care mi-a rezervat prima victorie într-un concurs de pescuit. Lacul despre care vorbesc se numeşte Chinteni şi era, poate, cel mai bun lac din zona municipiului Cluj-Napoca. În timp lacul s-a colmatat iar stuful a devenit nou stăpân al malurilor acestui lac minunat care odinioară ascundea plătici bine trecute de kilogram, crapi, teni dar şi somni enormi.

            Nu mai pescuisem pe acest lac de foarte mulţi ani de aceea am decis să-l mai vizitez, poate, o ultimă dată. Fiind sezon rece preconizam o partidă foarte dificilă atât din cauza apei reci cât şi a modificării radicale a caracteristicilor lacului.

            Soarta nu avea să fie mai blândă nici cu mine, astfel vremea îmi pregătise din nou câteva surprize neplăcute dar, totuşi, previzibile. Noaptea şi dimineaţa fuseseră foarte reci, astfel am fost întâmpinat de un decor grizonat, precum anotimpul rece care se apropie cu paşi rapizi de noi.

Lacul cufundat în ceaţă

           Măcar dacă suprizele s-ar fi oprit aici. Aşa cum era de aşteptat, natura îmi mai pregătise ceva: gheaţă până la circa 4 metri de la mal. Deşi nu era decât o peliculă subţire de gheaţă, aceasta avea, teoretic, să-mi îngreuneze situaţia. Din fericire am fost pregătit şi precaut în alegerea stilului de pescuit pe care aveam să-l practic cu această ocazie. Pentru partida de noiembrie am ales o bologneză de 6 metri, mai exact un EnergoTeam Torpedo Bolo 600.

Această lansetă reprezintă o noutate pe piaţa şi un membru relativ nou al familiei Enegofish. Lanseta cu lungimea de 6 metri este realizată din carbon IM7 şi are o marjă de acţiune de 10-30 grame. Realizată din carbon IM7, bologneza Torpedo Bolo îmbină în mod fericit rezistenţa, durabilitatea cu echilibrul şi fineţea necesare unei lansete care se adresează tuturor pescarilor de la cei începători până şa cei mai înrăiţi. Compusă din 6 tronsoane şi şapte inele, bologneza are o rezervă mare de energie sugerată şi de puterea inscripţionată pe acceasta, iar acţiunea sa medie îi conferă o versatilitate crescută, ea putând fi folosită atât în pescuitul peştilor de râu cât şi al celor de lac, folosind forfacuri subţiri, astfel pericolul ruperii acestuia, la înţepare, este eliminat.

            În ceea ce priveşte accesoriile pentru acecastă partidă am decis să folosesc o mulinetă EnergoTeam Torpedo Bolo. Mulineta de dimensiuni foarte reduse este perfect complementară cu lanseta, nu îi creşte în mod drastic greutatea, lucru atât de necesar atunci când bologneza este pescuită o zi întreagă. Noutatea acestei mulinete o reprezintă faptul că vine gata încărcată cu fir, astfel nu mai trebuie să vă faceţi griji pentru alegerea firului.

Pentru forfac am folosit un fir Cralusso Prestige Line Hooklenght Line cu diametrul de 0.088mm. Firul este unul deja clasic, extrem de utilizat de pescarii români şi nu numai, perfect pretabil condiţiilor din sezonul rece. La partea de terminal am mai adăugat un cârlig EnergoTeam Excalibur Bream Match. Pentru această partidă am ales două mărimi şi anume 12 şi 14. Deşi cele două mărimi alese par exagerate, în realitate cârligele sunt suficient de mici pentru pescuitul în acest sezon. În funcţie de producător, dimensiunea cârligelor diferă, iar cârligele Excalibur sunt realizate cu tehnologie japoneză, sîrma din care este format este una subţire ceea ce face aceste cârlige extrem de uşoare. Lejeritatea cârligelor sunt un real atu în special în sezonul rece când peştii sunt mai suspicioşi, mai mofturoşi, iar un cârlig uşor nu influenţează în niciun fel căderea momelii prin apă.

În ceea ce priveşte pluta am ales o EnergoTeam Marco cu greutatea de 1 gram. Forma ei de minge de rugby alungită este una clasică şi extrem de folosită în întreaga Europă de către pescarii de bologneză fie pe lac sau pe râuri. Pluta este extrem de stabilă, are kila din carbon iar antena lungă asigură o vizibilitate sporită chiar şi în condiţii dificile. Linia a fost formată dintr-un forfac de 15 cm, deasupra îmbinării dintre forfac şi linia principală am ataşat o alică de semnalizare, un plumb numărul 8, la 15 cm mai sus am aşezat un nou plumb numărul 8 iar la alţi 15 cm mai sus am adăugat restul de plumbi grupaţi într-un bulk.

După toate acestea mai rămânea de făcut doar o alegere: nada. Deşi paleta este destul de largă în ceea ce priveşte nadele, două ies în evidenţă pentru sezonul rece, astfel alegerea avea să fie una extrem de uşoară.

Pentru partida de azi am optat pentru o combinaţie de două kilograme de Benzar Mix Special Concurs Black şi 500 de grame de Benzar Mix Ice Mix Black. La toate acestea am adăugat aproximativ 250ml de Aditiv Lichid Benzar Mix Scorţişoară.

Culoarea neagră în sezonul rece reprezintă un mare avantaj prin prisma faptului că odată cu răcirea apei, aceasta devine şi mai curată astfel peştii devin tot mai suspicioşi. Nada neagră nu creează contrast cu substratul, astfel peştii vor fi mai încrezători şi mai puţin probabil să plece din zona nădită. Un alt avantaj îl reprezintă particulele de culoare roşie din nada Special Concurs Black care devin extrem de atractive pentru peştii de orice talie care gravitează în jurul nadei. Deşi o nadă neagră, aceasta nu murdăreşte mâinile sau recipientele în care este pregătită. O altă noutate o reprezintă aditivul lichid Benzar Mix Scorţişoară. Am ales acest aditiv deoarece în vremurile bune ale lacului, specia predominantă de peşti era cea a plăticii, astfel acest aditiv de scorţişoară este unul destinat special acestui peşte. Desigur ţinta mea nu era doar plătica ci şi babuşca, roşioara, bibanul chiar şi caraşii care se dovedeau atât de şireţi în timpul pescuitului pe acest lac. Alt scop al aditivului este acela de a împrospăta nada precum şi de a se dispersa în apă şi de a atrage peştii pe vadul nădit.

Odată ales echipamentul am trecut la pescuit. Deoarece apa este destul de mică, undeva în jur de un metru la o distanţă de 12 metri şi spaţiul de pescuit extrem de redus din cauza ierburilor acvatice extrem de bogate am ales o umectare a nadei mai uscată pentru a se desface imediat ce ajunge în preajma substratului. În nadă am adăugat câţiva viermi, pinky şi câteva râme tocate. Nădirea de început e fost formată din aproximativ 6 bulgări de mărimea unei portocale. Imediat după nădire ceaţa a devenit şi mai densă, atât de densă încât a fost nevoit să sistez pescuitul pentru aproximativ două ore deoarece nu puteam vedea pluta la distanţa nădită. După perioada de pauză, odată ce ceaţa s-a lăsat, am întreţinut cu un bulgăre de mărime mai redusă la fiecare 20-30 de minute.

Dimineaţa a trecut fără trăsături aşa cum era de aşteptat iar în jurul prânzului, pe la ora 12:30 am avut prima trăsătură şi a fost un biban mic pe care l-am scăpat. După ce am schimbat momeala şi am lansat în acelaşi loc am prins prima babuşcă. Apoi a urmat o pauză de câteva minute. Am decis să mai lansez un bulgăre mic de întreţinere, bulgăre în care am adăugat câţiva pinky şi nişte râme tocate. În următoarea oră am reuşit să prind o serie de caraşi şi babuşte la care nu speram nici în cele mai frumoase vise ale mele, dar din nefericire plăticile m-au evitat cu graţie.

Nu pot şti motivul pentru care plăticile nu au poftit la bunătăţile puse pe tavă pentru ele, însă unul dintre motive cred ca a fost şi lipsa larvelor de chyronomus. Cu toate acestea rezultatul pentru o zi scurtă şi friguroasă a fost unul peste aşteptările mele.

În încheiere se impun câteva concluzii. Bologneza Torpedo Bolo s-a comportat excelent cu peştii prinşi. Şocul înţepării a fost perfect absorbit de bologneză chiar şi atunci când am folosit un forfac foarte subţire, iar raportul preţ-calitate este imbatabil. Cârligele Excalibur Bream de 14 au fost folosite pe toată durata partidei, lejeritatea şi fineţea lor a fost suficientă pentru a păcăli acesşti minunaţi peşti. Pluta de un gram s-a dovedit a fi alegerea perfectă, aceasta indicând cu exactitate fiecare ciupitură deoarece peştii fiind foarte suspicioşi şi letargici aveau trăsăturile foarte fine. Nada şi-a făcut din nou datoria cu vârf şi îndesat, aceasta a atras pe vad caraşi şi babuşte nesperate pentru o partidă în sezonul rece. Toate aceste elemente au conlucrat pentru a-mi oferi o partidă de neuitat, o rememorare a vremurilor de demult.