A mai trecut o ediţie, am mai trăit o sărbătoare. Aceeaşi sărbătoare a ştiucii pe care o trăim în fiecare an. A fost o întrecere frumoasă, organizată pentru prima oara în formula „doi din barcă". Indiferent că au fost parteneri vechi de pescuit, soț-soție sau frați pasionați, toți au căutat să puncteze, indiferent de miză. Un preambul pentru competițiile oficiale internaționale, întrecerea pe echipe a fost gustată de toată lumea. Dovadă concursul care urmează: Cupa Ligii pe echipe.

Arbitrii au măsurat 75 de știuci

Un concurs cu istorie
Trâmbițele cu care a fost anunțat, vorbeau de o cifră magică, 8, care reflectă ce-l de-al optulea an în care Cupa Salmo se ține cu sfințenie. A devenit o obișnuință, un trend, o competiție aparte, la care mulți dintre cei mai titrați pescari autohtoni nu-și permit să lipsească. Dar a fost totodată un concurs la care au sosit și pescari împătimiți, care nu și-au împărtășit până acum experiențele și care chiar au făcut o figură frumoasă la finalul acestei ediții. Am avut nororcul să vorbesc cu mulți dintre ei, și mi-a plăcut gândirea simplă concretizată în pură pasiune, fără gânduri de competiții oficiale sau campionate naționale. Bineînțeles, odată cu microbul vine și nevoia de competiții. Îmi doresc doar să-i văd grupați, acceptați și la fel de deschiși cum i-am văzut acum.

O captură mică, pentru autorul celei mai mari capturi Răzvan Mihuță

Femeile au ținut hangul
Da, au fost pescărițe care, pur și simplu, și-au umilit partenerii. Și nu numai pe cei din echipa, ci și concurenții înverșunați. Doamna Dragotă, spre exemplu, și-a salvat soțul în ambele manșe, prinzând 3 știuci. Și asta în condițiile în care, pe manșă, s-a prins mai puțin de o știucă de echipă. Doamna Dragotă și-a dus echipa la final pe locul 6, primind unul din premiile speciale oferite de Energofish. O altă echipă în care mâna unei doamne a făcut jocul a fost nu alta decât titrata barcă a familiei Cozma. Domnul Cozma a privit oarecum nedumerit, cum doamna Cozma a reușit două capturi, punctând în ambele manșe.

Vali Vijelie a prins știuca, dar n-a scos dopul de pe fundul apei

Despre năluci
S-a pescuit după încredere și experiență. Mulți au pescuit exclusiv cu năluci supradimensionate. O simplă plimbare în preajma concurenților ar fi putut fi fatală, în condițiile în care oamenii lansau cu drăcovenii de peste 80 de grame. Dar echipa câștigătoare le-a ghicit forma și culoarea. Alții, au mers pe mâna nălucilor, cu capete ușoare, lansate la buza stufului și jucate peste și printre insulele de brădiș. Mulți dintre cei noi au mers pe mâna oscilantelor, care, însă, n-au mai fost atât de decisive la rezultatul final. A fost primul concurs în care oamenii au conștientizat că, prin folosirea unor năluci uriașe, au șansa să captureze un trofeu greu de egalat.

Filmul unei eliberări după măsurare

Săcălaia, apa cu hidrogen sulfurat
Fenomenul a ajuns deja cunoscut prin acest proces tomnatic prin care iarba care crește în sezonul cald, coboară brusc la prima scădere de temperatură. Apa se murdărește, peștele întră în fibrilații. S-a întâmplat cu o săptămână înaintea concursului. Unii au vociferat cum că acestea nu sunt altceva decât explicații pentru capturile puține. Cert este, însă, că în acest an am fost mult prea aproape de nefericitul eveniment. Una peste alta, socoteala finală, adică suma totală a peștilor capturați, a fost una printre cele mai bune ale unui concurs de pescuit la știucă de până acum. Anul trecut, în prima manșă a aceluiași concurs, s-au prins nu mai puțin de de 110 pești. Dar tot la Săcălaia. Și acest lucru reflectă o altă certidutine tristă: ne lipsesc cu desăvârșire apele de știucă.

Premii generoase, atmosfera pe măsură

Lacul și împrejurimile
Aprecierea de care se bucură rezervația de la Săcălaia are mai multe motive. Un loc liniștit, cu oameni pașnici și un iaz apărat de stuf de jur împrejur par a fi refugiul ideal pentru orice împătimit ardelean, cu atât mai mult pentru pasionații clujeni. Faptul că au fost oameni dispuși să investească în componentul principal al populației piscicole din rezervație - răpitorul suprem și spectaculos al apelor noastre - știuca, nu e deloc greu de observat. Capturile de peste 100 de centimetri, acest hotar de vis al oricărui pasionat de pescuit cu năluci, au fost centrul atenției în fotografiile de pe Săcălaia ale anului trecut. Și dacă despre pește se poate spune că este, același lucru se poate spune cu ușurință despre posibilitățile de cazare din zonă. Pentru numai 15 lei te cazezi exact la botul stufului (Cabana Săcălaia), de unde dimineața nu trebuie decât să te așezi în barcă. Pentru cei mai pretențioși, dar fără prețuri prohibitive, există posibilitatea rezervării unor camere în pensiunile din apropiere (cea mai apropiată, Lacul Știucilor, ceva mai îndepărtată, Șovirag)

Echipajul câștigător- Horia Vlasin și Adi Vlasiu

Captura echipajului campionului
Unul dintre oamenii care se întoarce întotdeauna cu drag la Săcălaia este Adrian Șpiac, câștigătorul ediției încrâncenate ale anului trecut, autor al celei mai mari capturi din 2008 al Cupei Salmo. În acest an, cea mai mare știucă a concursului, a aterizat tot în barca lui Adrian, dar prin dibăcia colegului său de club bănățean, Răzvan Mihuță. Chiar dacă cei 77 de centimetri nu s-au ridicat la așteptările participanților, chiar ale organizatorilor, un lucru e cert: Adrian are magnet pentru știuci, dintre cele mai mari, indiferent că au iz suedez, deltaic sau ardelean.

Un muscar convertit la spinning- sperăm!

Năluca de căpătâi
Ceea ce va suprinde pe oricare nou-venit este bogăția lacului în vegetație submersă, habitaclul ideal al peștelui „momeală", dar și a peștelui țintă. Golfurile înguste, japșele, alternările de adâncimi, permit un pescuit spectaculos, în care orice fel de nălucă se poate dovedi prinzătoare. Asta au simțit și cei care au abordat pentru prima dată lacul, cu ocazia Cupei Salmo. Cei mai versați, au realizat că peștele atacă mai puțin spre suprafață, și se ascunde în vegetația căzută pe substrat. Voblerele (Gliderele) scufundătoare, dar cu atribuții suspending, jucate lent cu stopuri succesive au fost atu-ul câștigătorilor. Adi Vlasiu, un campion muscar,  desăvârșit abonat al lacului alături de unul dintre cei mai apreciați pescari clujeni, Horia Vlasin, au format o echipă de neîntrecut, cu toate că au avut competitori de renume., toți cu ștate vechi în topul celor mai titrați pescari autohtoni. O tehnică total diferită, dar prolifică a avut-o și echipajul de joc arădean, Ștefan Tudose – Doru Someșan: Jigurile ușoare și offseturi recuperate tot pe substrat, le-au adus capturi mai mici, dar cu care au punctat constant, în ambele manșe.

Câștigătorii primelor trei locuri